Hemoragia GI ocultă este diagnosticată în cadrul programelor de prevenire, cel mai adesea prin teste imunologice ale scaunului (iFOBT). Testele iFOBT sunt foarte sensibile încât detectează și hemoragiile gingivale minime.
În alte situații chiar pacientul însuși alertează asupra hemoragiei. El descrie sânge roșu deschis, proaspăt, pe hârtia igienică sau atrage atenția asupra schimbării culorii scaunului.
Medical vorbind, este o pierdere de vreme și o risipă de resurse în a efectua un test iFOBT în cazul în care pacientul afirmă hemoragia. Carcinoamele pot sângera intermitent iar un rezultat negativ nu contribuie prea mult la decizia diagnostică sau terapeutică. Schimbarea culorii scaunului are asemănător limite în identificarea problemei.
Medical se definesc doi termeni: hematochezie și melena. Hematochezia este pierderea rectală de sânge proaspăt, roșu, care provine din intestin. Melena este eliminarea rectală de sânge închis la culoare, cel mai adesea sub formă de diaree. Eritrocitele care intră în contact cu acidul gastric își schimbă colorația și devin întunecate, iar în porțiunea terminală a tubului gastric produc o iritație locală cu declanșarea unei diarei. Pentru că Melena implică contactul cu acidul gastric, aceasta nu poate proveni decât de la nivelul esofagului și stomacului sau mai “de sus” (nasofaringe?).
În același timp scaunul poate fi multicolor: negru (hemoragie, preparate cu fier, cărbune activ), gri (substanță de contrast în radiologie), portocaliu (rifampicina), verde (spanac), galben (boli de colecist).
În momentul în care suspectăm o hemoragie trebuie să apreciem dacă este vorba de o hemoragie hemodinamic relevantă (puls, tensiune, stare generală). În spital se poate folosi scorul de sângerare Glasgow Blatchford (Glasgow Blatchford Bleeding Score) pentru a stabili dacă pacientul trebuie internat. În afara spitalului, scorul nu are utilizare deoarece hemoleucograma nu este imediat disponibilă.
Deși o hemoragie poate avea cauze banale precum hemoroizii, ar trebui exclusă o afecțiune malignă. Carcinomul colorectal are o incidență crescută (7%) la pacienții >50 ani. Asemănător, la femeile la menopauză se întâlnesc frecvent carcinoame de endometriu care sângerează. Deși se poate discuta dacă unui pacient care are hemoroizi îi este recomandată o colonoscopie în prezența unei hemoragii, toți pacienții care au iFOBT pozitive și care primesc anticoagulante orale sau aspirină trebuie colonoscopiați. Malignoamele și polipii tind să sângereze suplimentar sub anticoagulante. Chiar și în lipsa anticoagulării, un hemoroid vizibil nu exclude prezența unui cancer intestinal. Decizia de a nu investiga mai departe, trebuie discutată cu pacientul și documentată bine.
Diagnostic
Diagnosticul orientativ implică o anamneză atentă și examinarea clinică. La examinarea clinică trebuie inspectat și palpat abdomenul precum și regiunea anală, atât inspecție cât și examinare rectală digitală. Dacă este posibil, este recomandată chiar o rectoscopie. Cel mai adesea diagnosticul merge spre colonoscopie și/sau gastroscopie, care sunt standardele de aur. Acestea trebuie efectuate mereu când avem o hemoragie GI pozitivată și risc de cancere colorectale (anamneză, anamneză familială, examen clinic suspect). Analizele de laborator precum hemoleucograma și markeri de inflamație pot ajuta în diferențiere.
Printre cele mai frecvent întâlnite diagnostice se numără: hemoroizii, diverticulita, polipii intestinali, carcinomul colorectal, fisuri anale, boli intestinale cronice, diverticulita, carcinomul de endometriu, raporturi sexuale nepotrivite, boli infecțioase cu transmitere sexuală precum gonoreea, colita pseudomembranoasă (post antibiotic), proctita acută.
Tratament
Fiecare afecțiune în parte necesită un tratament specific, de regulă, inițiat de gastroenterolog. Paralel sunt necesare măsuri complementare precum pauzarea AINS, tratament cu inhibitori de pompă de protoni și eventual antibiotice.
Comments